Opiniile publice și statutul juridic afectează puternic viața persoanelor LGBT, fie direct, fie indirect. Aceste probleme variază de la probleme juridice privind discriminarea / protecția formală, la procesele psihosociale interpersonale privind acceptarea social și prejudecățile pe care le întâmpină. Prin urmare, este important să evaluăm și să înțelegem opiniile publice contemporane cu privire la problemele LGBT.

În primul rând, ne propunem să evaluăm atitudinile publice ale românilor și, în al doilea rând, să studiem modul în care evoluția discrepantă a atitudinilor publice față de persoanele LGBT în Norvegia și România influențează incluziunea socială a persoanelor LGBT. Acest aspect va fi studiat folosind o abordare retrospectivă a ultimilor 25 de ani folosind atât date primare, cât și secundare analize. Aparent, cele două țări sunt similare în ceea ce privește dezincriminarea homosexualității, dar arată o profundă disparitate în progresul către incluziunea socială a persoanelor LGBT.

Astfel, în timp ce Norvegia a dezincriminat homosexualitatea în 1972 și a recunoscut parteneriatele între persoane de același sex din 1993, România a dezincriminat homosexualitatea 30 de ani mai târziu (2001) și încă nu recunoaște parteneriatul între persoane de același sex. Dimpotrivă, în octombrie 2018, autoritățile publice au organizat un referendum pentru modificarea constituției, astfel încât să fie recunoscute doar căsătoriile heterosexuale. Deși referendumul nu a trecut din cauza unei participări scăzute (21,1%), trebuie remarcat faptul că 91,56% dintre alegători au fost în favoarea acestui amendament (BEC, 2018). În prezent, atitudinile împotriva persoanelor LGBT din România rămân intransigente.

Având în vedere că elevii români LGBT raportează unele dintre cele mai înalte niveluri de discriminare din partea personalul școlii din UE (Comisia Europeană, 2014), cadrul școlar pare a fi unul dintre cele mai necesare locuri în care o intervenție pentru a reduce nivelul prejudecăților și atitudinilor negative față de persoanele LGBT. De asemenea, profesorii par a fi un grup foarte eficient de atins, întrucât toți tinerii români întâlnesc profesori.

Prin urmare, vom testa eficacitatea unui program inovativ care combină educația participanților cu contactul cu persoanele LGBT prin mărturii pentru a reduce atitudinile negative în rândul cadrelor didactice față de minoritățile sexuale și de gen, precum și pentru a le echipa să răspundă eficient atunci când se confruntă cu comportamente discriminatorii împotriva Persoanele LGBT din mediul școlar.

Vulnerabilitatea crescută pentru a dezvolta simptome de depresie și anxietate în rândul persoanelor LGBT este datorată stresului creat de apartenența într-o minoritate socială (Meyer, 2003), care include experiențe repetate de evenimente sociale negative care pot sfârși cu homofobie internalizată și climat de heteronormativitate. Cu toate acestea, unele cercetări sugerează că promovarea auto-acceptării ar putea fi benefică pentru a reduce auto-stigmatul resimțit în jurul orientării sexuale. Întrucât la acest aspect se adaugă un sentiment sporit de agenție personală (credința unei persoane că este capabilă să producă schimbări în propria viață și să-și controleze soarta) ne așteptăm ca persoanele LGBT să fie mai bine echipate pentru a se confrunta cu potențiale evenimente adverse, inclusiv discriminarea.

• Oferirea unui status despre nivelul contemporan de incluziune socială a persoanelor LGBT în România și Norvegia (O1).
• Identificarea factorilor salienți care influențează opiniile publice asupra problemelor LGBT de-a lungul timpului (O1).
• Propunerea unei agende sau recomandări de politici pentru îmbunătățirea status quo-ului, cu un accent deosebit pe România, pe baza rezultatelor studiului (O1).
• Reducerea nivelului de prejudecăți și a atitudinilor negative întâlnite în rândul profesorilor față de persoanele LGBT, deoarece acestea sunt actori-cheie în mediile școlare (O2).
• Oferirea unor instrumente profesorilor pentru a putea confrunta excluziunea socială în rândul elevilor și studenților persoanelor LGBT (dezvoltarea instrumentelor de intervenție) (O2).
• Îmbunătățirea calității vieții în rândul adulților LGBT timpurii și reducerea riscului apariției problemelor de sănătate mintală prin dezvoltarea și implementarea unui instrument de intervenție (O3).
• Luarea unor măsuri active pentru a îmbunătăți impactul rezultatelor obținute (O2 și O3).